biciul timpului

în plină zi
cu ochii închiși
în gând cuprind
înțelepciunea străbunilor

reinventez drumul
bătătorit de picioarele lor
miresmele ierbii
fremătând la atingerea
tălpilor

cântecul văzduhului
respiră bătăile inimii lor
marcând
de fiecare dată
încă și încă
o reușită

sub biciul timpului
cu mintea agățată
între cele două lumi

punctez cu plecăciune
și recunoștință

într-o zi banală

de toamnă.

vertical

cu un aer curat
dimineaţa se arată
precum o pasăre
de după perdeaua
norilor

ziua se învârte
reverberând lumina
în ochii trecătorilor
grăbiţi iubind
viaţa

mereu vertical
această lume
bună rea
îmi umple cerul

cu tot felul de vise
ca nişte uliţe prăfuite
mai devreme
sau mai târziu
concretizate
în lucruri şi fapte
ce poartă amprentele

mâinilor noastre.

cu un zâmbet curajos

lumina își schimbă unghiul
încet în umbra
unei ferestre
îmi omor timpul

cu povestea
desprinsă din miezul nucilor
coapte fără grabă
într-un vârtej de raze
ruginii curajos

cu un zâmbet
strivesc între buze
o boabă dulce
de strugure

în joacă
din cuvinte brodez
culorile toamnei

dezlegând
limba cuvintelor

care tac.