demersuri

tot mai des
în momentele
petrecute alături de cei dragi
admiţând
că s-ar putea

să nu ne mai ajungă timpul
ne deschidem sufletul
cu o dragoste
dumnezeiască

vorbim
despre rudele
mai apropiate
sau mai îndepărtate

despre gânduri
răscolite şi obiective

localizând cumva
dintr-o singură suflare
urmele
lăsate

unui alt
început.

frecvent

îmi plec genunchii
şi înalţ privirile
bălăngănind
gânduri răbdătoare
ascult
zgomotul vieţii

cu o uşoară nelinişte
din mugurii
speranţei
ţes
broderie
de cuvinte

fără a pierde însă
ritmul .