în inimile noastre

un gând
despre un demon
şi toate nimicurile
vieţii

care zile şi nopţi
ne tot răscolesc
înotând inutil în minţile
şi inimile noastre

pentru că noi
am asistat atâta timp
la valul de lăcuste
care au devorat

ţara de aceea
prezentul ne cheamă
să ne adunăm
cu mic cu mare

fără vrajbă
să-l rugăm
pe Dumnezeu

în ultima clipă.

Reclame

la ceasurile dimineţii

admirând statornicia
pietrelor cu ochii mijind
a fericire
mi-am dezmierdat
visul

în lumina inimii
neclintite gândurile
îşi potrivesc
aripile

primprejur aerul tare
al zorilor câmpul
cu lavandă
fânul cu miros
de linişte

surâsul tău
şi cântatul

cocoşilor.

îmi aşez timid bătăile inimii

cu o doză de înţelepciune
toamna umple cu arome
respiraţia
anotimpului

e timpul nuntirilor
spunea demult
bunica
la intrarea
în anotimpul
bogat

avem tot timpul din lume
chicoteam noi copiii
zâmbind peste umăr de parcă
nouă ni s-ar fi
adresat

cu bruma în spate
şi ochii
aţintiţi
înspre cerul albastru

îmi aşez timid
bătăile inimii
lângă stolul de păsări
pregătite de migrare

şi-mi fac tot felul
de griji
în legătură
cu drumul lor

istovitor.

vremea îşi flutură amintirile

în unduire drumul meu
a rămas acelaşi
fidel visului
celui dintâi

citesc ascultând
ritualul straniu al vântului
un roi de gânduri
îmi flutură

pe la urechi zgomotoşi
ochii mei două păsări
grăbite surâzând
îşi potolesc
setea răsfoind cartea
aşezată pe genunchi

între mine
şi tăcerea mea

adevărul
şi
înţelepciunea

adăpostite
în carte.

zgomotul lucrurilor

cu miresme proaspete
dimineaţa îşi revarsă
vălul strălucitor
peste lumea

în care se întâmplă că
unii mai vin pe lume
alţii mai pleacă
din lume

cu ochii încărunţiţi
de frământări
fără a se plânge
omul bun face treabă

în fiecare zi
zgomotul lucrurilor
însufleţeşte
nimicurile

semn că

încă
suntem.

jurnal de bord

cu aura cuvintelor
pe buze
înfloresc dimineţile
presărând miresme
suave

florile de cireş
îşi revendică
locul de top
în lumina călduţă
a zilei

tiptil
peste obrazul
pământului reavăn
rostuind
rugăciunea

mai bate
câte o boare

de vânt.

dincolo de orice gând

într-o lume stoarsă de vlagă
tot mai tăcuţi
păşim prin viaţă
vremea trăită
se înfăţişează
dinspre tine

spre mine
în liniştea noastră
reinventând normalitatea

zumzetul cuvintelor
pulsează

nu pot
să rămân indiferentă
la toate dezastrele
care se întâmplă
în jur
prefer să fiu
ca o apă
limpede
cu ochii aţintiţi

înspre
timpul
pe care
îl
parcurg.