în inimile noastre

un gând
despre un demon
şi toate nimicurile
vieţii

care zile şi nopţi
ne tot răscolesc
înotând inutil în minţile
şi inimile noastre

pentru că noi
am asistat atâta timp
la valul de lăcuste
care au devorat

ţara de aceea
prezentul ne cheamă
să ne adunăm
cu mic cu mare

fără vrajbă
să-l rugăm
pe Dumnezeu

în ultima clipă.

Reclame

jurnal de bord

cu aura cuvintelor
pe buze
înfloresc dimineţile
presărând miresme
suave

florile de cireş
îşi revendică
locul de top
în lumina călduţă
a zilei

tiptil
peste obrazul
pământului reavăn
rostuind
rugăciunea

mai bate
câte o boare

de vânt.

dincolo de orice gând

într-o lume stoarsă de vlagă
tot mai tăcuţi
păşim prin viaţă
vremea trăită
se înfăţişează
dinspre tine

spre mine
în liniştea noastră
reinventând normalitatea

zumzetul cuvintelor
pulsează

nu pot
să rămân indiferentă
la toate dezastrele
care se întâmplă
în jur
prefer să fiu
ca o apă
limpede
cu ochii aţintiţi

înspre
timpul
pe care
îl
parcurg.

într-o bătaie de inimă

vântul timid
mai şuieră
pe la tâmple
ultimul oftat al iernii
pe ducă

soarele răbdător
se înalţă
peste bucata de cer
într-o bătaie
de inimă

cu un gest scurt
prin mâinile mele
amorţite
trec surâzând
raze călduţe

scăldate în lumină
zambilele din glastră
şuşotesc
despre

desprimăvărare.

la timpul prezent

în anotimpul viscolit
dimineaţa vine
cu paşi zglobii
tandră
clipind
genele cerului

cu ghiocei albi
la tâmple
îmi iau libertatea
să-mi scot visele
din buzunarele
inimii

gândul meu
aleargă prin verdele
care dă viaţă pământului
strigând
cât poate
de tare

hai vino
primăvară

te aştept.

doar o adiere de gând

la răscrucile zilei
dansul rotitor
al sângelui
îmi colorează
chipul

ca într-un vis blând
bătăile aripilor
din raniţa inimii
plină de gânduri
a căror zbatere
o mai simt în piept
îmi reazemă
fruntea
în palmele
asudate

zvâcnirea tâmplelor
rememorează
numărul anilor
parcurşi

împreună

or fi mulţi ?!
or fi puţini ?!