brodând cuvinte

brodând cuvinte
pline de speranţă
cu acelaşi crez
în izbândă
alung

toate gândurile chinuite
despre coronavirus
sub un cer luminos
pe drumuri
care duc

dinspre grădină
spre casă
trăgându-mi sufletul
mă plimb

în aer liber

de una singură
păstrând distanţarea socială
între mine
şi


lume.

Relaxare

ne/liniştea
rătăceşte
prin cotloanele inimii

eu pur şi simplu
absorb clipele
de relaxare

învăţ cu sârg
un joc nou
cu masca

în echilibru

încerc
să ţin la distanţă
toţi viruşii

care circulă
liberi

prin aer.

în viteză

cu miros de brad
şi cozonaci calzi
hoinărind
prin zăpezile inimii

gândul rebel
se scrie singur

cu emoţie
respir un dor
despletind visele
mă uit pe fereastră

contemplând
micile dâre
de omăt
îmi înalt privirea

spre clipa aceasta
limpede
şi

calmă.

în inimile noastre

un gând
despre un demon
şi toate nimicurile
vieţii

care zile şi nopţi
ne tot răscolesc
înotând inutil în minţile
şi inimile noastre

pentru că noi
am asistat atâta timp
la valul de lăcuste
care au devorat

ţara de aceea
prezentul ne cheamă
să ne adunăm
cu mic cu mare

fără vrajbă
să-l rugăm
pe Dumnezeu

în ultima clipă.

starea de alertă

alungind timpul
sirenele ambulanţelor
ţipă

încercăm să facem faţă
cât putem de bine
tuturor provocărilor

în mijlocul pandemiei

frecvent
bătăile inimii
devin mai
puternice

iar când vreunul
dintre cunoscuţi
lipseşte
pentru mai mut

de trei zile
din on-line

intrăm
în stare
de
alertă.

fac un tur

în picioarele goale
prin casă
fac un tur

cu o mimă fierbinte
ridic din umeri
pijamaua asta uni
îmi vine bine

ştirile despre corona virus
circulă pe toate
canalele
de televiziune
zâmbesc

privesc pe fereastră
prin oglinda geamului
întredeschis
îmi admir
ridurile din jurul ochilor

strigându-mă pe nume

în inimă
adun
fără resentimente

fiori
nelinişti/linişti
împliniri.

pliez cuvinte

din săculeţii
cusuţi cu grijă
de Ioana si aşezaţi
în diferite locuri

prin odaie
se simte fin
parfumul florilor
de lavandă

în rest toate obiectele din casă
ordonate
strălucesc
aşteptându-te

într-o linişte desăvârşită

bichonul Bobită
pare puţin
nerăbdător.

pentru fiecare clipă trăită

sufletul scrijelind
pe lespedea vieţii
poeme despre
te miri ce
întâmplări

foloseşte cuvinte
calde pentru
întâlnirea cu timpul
răcoros
ce va să vină

îmbrăcat în haine bune
de sărbătoare
cu noianul de vise
în buzunarele inimii
sub cerul înalt

fără să-şi pună
întrebări
simte cum
din palmele-i bătătorite
răsar şiruri

de stele.

pe drumul meu

îmbrăcată în cămeşa albă
de ciur
cusută de mâna
mamei

cu privirea îndreptată
spre cer merg
în linişte
cu acelaşi crez

pe drumul meu
am adunat amintiri
cu aromele
timpului

din când în când
mă opresc
la foşnetul ierbii
sub piciorul desculţ

mătasea ei
îmi răcoreşte
tălpile.