în inimile noastre

un gând
despre un demon
şi toate nimicurile
vieţii

care zile şi nopţi
ne tot răscolesc
înotând inutil în minţile
şi inimile noastre

pentru că noi
am asistat atâta timp
la valul de lăcuste
care au devorat

ţara de aceea
prezentul ne cheamă
să ne adunăm
cu mic cu mare

fără vrajbă
să-l rugăm
pe Dumnezeu

în ultima clipă.

Reclame

aşteptând zile mai bune

pe drumul întomnării
cu mintea
doldora
de idealuri

viaţa
numărându-şi rănile
se vaită
lung

cu fiecare înfrângere
cu fiecare
reuşită
verdele ochilor

păşind cu grijă
citeşte
continuu
cu nesaţ

poemele
scrise de vânt
peste toate
singurătăţile

lumii.

niciun miracol

prinsă-n capcana
acestei zile străbat
de-a lungul
grădina

natura generoasă
distribuie o serie
de nuanţe
şi tonuri
cromatice

poate că azi
n-am să fac
lucruri
importante

sub biciuirea vântului
mă pregătesc
pentru a îndepărta
frunzele
de aur

rătăcite

peste tot.

în aerul înserării

fără aripi de înger
sub ploaia de gânduri
cu liniştea întomnării
dezleg cuvinte
încrucişate

fără să scot o vorbă
îmi mişc buzele
adulmecând
miresmele brazdei
proaspăt întoarsă
sub plug

umbrele înserării
sărută într-una
tăcerea surâzând
ochii mei
cu aceeaşi flacără

jucăuşă
din priviri aprind
rând
pe rând
stelele

cerului.

obsesiv

număr
din doi în doi
grămăjoare
de frunze
îngălbenite
căzute prin iarbă
iubirea
e gândul
curat şi pur
un şuvoi de raze
strecurându-se
prin sufletele
noastre
în aşteptarea
mângâierii visate
obsesiv

i-am adunat
pe toţi rătăciţii
în inima mea
dăruindu-le clipe
şi ore
i-am lăsat
să împrumute
din modul meu
simplu
de-a exista
pentru că

fiecare om
are nevoie de
puţină

atenţie.

vorbim despre jandarmeriadă

întâmplător
pe treptele unei instituţii
publice
am intrat în vorbă

m-am pomenit dintr-o dată
întrebând dacă e bine
ce s-a întâmplat
în Piaţa Victoriei

şi mi-ai răspuns
că n-ar trebui
să exagerez
şi că de altfel nici tu

nu prea eşti de acord
cum s-au derulat evenimentele acolo
dar ca să poţi să ocupi
o funcţie de conducere
la stat

a trebuit
să să te înregimentezi
politic
nu vreau să intrăm în polemică
dar îţi spun

o să ţinem minte
cu toţii ziua de zece august
două mii optsprezece
ca pe o zi bolnavă

în care tropăitul cailor
şi zornăitul ţestoaselor
spărgeau zarea
tulburător

cu o furie oarbă
aruncând la comandă
în mocirlă
bruma
de democraţie.

într-o doară

prin crăpăturile gândului
vorbele nu mai sunt

decât nişte frunze
îngălbenite de vreme

e toamnă
şi iar inventăm
refugii unde să mai putem
respira

tandru
fără încrâncenare
timpul

ne învârte
în palma destinului
ocolind toate
disperările posibile

într-o doară
în aşteptarea unui curcubeu
acelaşi ticăit de ceas

îmi răsună

în inimă.

gând însorit

traversând culoarul
zilei cu ochelarii
de soare
la purtător

prin lentilele lor colorate
ai zice că viaţa e roz
şi te simţi bine
în pielea ta

fără un gând
anume
cauţi
pe google

ştirea
despre cei doi
pescăruşi
care se tot rotesc

unul lângă altul
până în larg
însufleţind
zarea
şi realizezi

că toată această
povestea
face parte
din firescul

lucrurilor.