sfinţenia tăcerii

( jurnal pandemic)

noapte de noapte
trec în revistă
bucuria
fiecărui răsărit

ce-mi scaldă privirea
şi-mi umple
inima
de speranţă

suntem din nou
în scenariul roşu

de-am reuşii
să schimbăm gândurile
şi frământările
care ne macină
în iubire

Altarul Inimii
s-ar umple
de Lumină.

Un gând despre „sfinţenia tăcerii

Lasă un comentariu