la timpul prezent

în anotimpul viscolit
dimineaţa vine
cu paşi zglobii
tandră
clipind
genele cerului

cu ghiocei albi
la tâmple
îmi iau libertatea
să-mi scot visele
din buzunarele
inimii

gândul meu
aleargă prin verdele
care dă viaţă pământului
strigând
cât poate
de tare

hai vino
primăvară

te aştept.

Reclame

îmi odihnesc ochii

respirând prin împletiturile
inimii dimineaţa
limpede şi călduţă
de vară

risipeşte
prin toată grădina
aroma prunelor
coapte

singuratică aceeaşi barză
dintotdeauna păşeşte
ţanţoş prin lucerna
înrourată

este ora la care
pisica cea pestriţă
s-a tolănit
pe treptele casei

şi-şi toarce visătoare

bucuria.

prin urmare

în inimă
adun liniştea
strălucirii ochilor
celor din jur

cu gesturi
stângace
printre persoane
tinere

urc scările
tiptil
mereu
am impresia

că scârţâitul lor
îndreaptă
toate
privirile

înspre mine .

în miezul zilei

la ceasul amiezii
corzile sufletului
în scârțăitul zăpezii
sfidează cu îndrăzneală
gerul

o certitudine
nespulberată de timp
când ochii-mi strălucesc
febrili
în vacarmul ninsorii

fără să bănuiesc
zâmbetul meu
pierdut sculptează
în adâncul inimii

raze fierbinți
ce-mi poartă gândul
prin nordul meu
din vis

în vis.