promite-mi

îngăduitori ochii mei
pironiți în orbite
sunt incapabili
să perceapă

infernul
ca o negură
peste pleoapa
molcomă
a pământului

spulberat de vânt
îngroapă totul
în ploi și-n furtună
rupând și dezrădăcinând
copaci

striveşte acoperișuri
și oameni
azvârlind
tot felul de lucruri

prin grădini
prin curți
peste tot
abătut mă cufund
în liniştea
de după furtună
şi mă rog ţie

promite-mi Doamne
că într-o zi iubirea

va fi

Anunțuri

vocea verii plânge

zilnic
îmi recompun gândurile
căutând cu emoţie
zborul

în fiecare aripă de suflet
refac miresmele
din splendoarea
senină
a verii

picurii ploii rupte din cer
se împletesc
printre şoaptele
vântului

în zbuciumul ei
o frunză ruginie
se aşază direct

în pletele mele.