natura generoasă
distribuie o serie
de nuanţe
şi tonuri
cromatice
sub biciuirea vântului
mă pregătesc
pentru a îndepărta
frunzele
de aur
rătăcite
peste tot.
fără să scot o vorbă
îmi mişc buzele
adulmecând
miresmele brazdei
proaspăt întoarsă
sub plug
umbrele înserării
sărută într-una
tăcerea surâzând
ochii mei
cu aceeaşi flacără
jucăuşă
din priviri aprind
rând
pe rând
stelele
cerului.
i-am adunat
pe toţi rătăciţii
în inima mea
dăruindu-le clipe
şi ore
i-am lăsat
să împrumute
din modul meu
simplu
de-a exista
pentru că
m-am pomenit dintr-o dată
întrebând dacă e bine
ce s-a întâmplat
în Piaţa Victoriei
şi mi-ai răspuns
că n-ar trebui
să exagerez
şi că de altfel nici tu
nu prea eşti de acord
cum s-au derulat evenimentele acolo
dar ca să poţi să ocupi
o funcţie de conducere
la stat
a trebuit
să să te înregimentezi
politic
nu vreau să intrăm în polemică
dar îţi spun
o să ţinem minte
cu toţii ziua de zece august
două mii optsprezece
ca pe o zi bolnavă
în care tropăitul cailor
şi zornăitul ţestoaselor
spărgeau zarea
tulburător
cu o furie oarbă
aruncând la comandă
în mocirlă
bruma
de democraţie.
decât nişte frunze
îngălbenite de vreme
e toamnă
şi iar inventăm
refugii unde să mai putem
respira
tandru
fără încrâncenare
timpul
ne învârte
în palma destinului
ocolind toate
disperările posibile
într-o doară
în aşteptarea unui curcubeu
acelaşi ticăit de ceas
prin lentilele lor colorate
ai zice că viaţa e roz
şi te simţi bine
în pielea ta
unul lângă altul
până în larg
însufleţind
zarea
şi realizezi
că toată această
povestea
face parte
din firescul
lucrurilor.
