(jurnal pandemic)
nu e un mit
sau o poveste
în jur lumea
se prăbuşeşte
mor oamenii
fiecare după ştiinţa
sau puterile noastre
căutând pacea
din zbuciumul
sufletului
să respectăm
reguli
trebuie
să rămânem
în viaţă
trebuie.
poezie
îndrăznim să fim
(jurnal pandemic)
liniştea satului şi razele
soarelui dezmorţite
umplu zarea
de miresme
îndrăznim să fim curajoşi
în faţa virusului
deşii
mai am
o teamă stranie
de tot ce-ar putea
să se întâmple
îţi mai spun
am obosit
să văd
că se petrec
atâtea lucruri
urâte
mai bine
ies în grădină
să-mi umplu
plămânii
cu aerul
bun.
sfinţenia tăcerii
( jurnal pandemic)
noapte de noapte
trec în revistă
bucuria
fiecărui răsărit
ce-mi scaldă privirea
şi-mi umple
inima
de speranţă
suntem din nou
în scenariul roşu
de-am reuşii
să schimbăm gândurile
şi frământările
care ne macină
în iubire
Altarul Inimii
s-ar umple
de Lumină.
cu pleoapele arse de ger
sub cerul de februarie
răsfoind paginile
gândurilor
în tăcere
mângâi ghiocelul
dornic
să împodobească
grădina
firul ierbii
prinde viaţă
în lumina
soarelui
sub ochii noştrii
puterea
nevăzută
a pământului
va produce
hrana
necesară.
dincolo de buzele ninsorilor
(jurnal pandemic)
la început am privit
cu o uşoară nepăsare
acest război
cu viruşii
care ne-a costat
şi încă ne mai costă
multe vieţi
ne-am întristat
şi am plâns
am păstrat
şi păstrăm
distanţarea fizică
la ATI tusea uscată
şi aerul răcoros
străpunge voinţa
de a trăi
acum
ne vaccinăm
ce ne va aduce
ziua de mâine
nu ştim
ştim doar că
viaţa noastră
cu ultimul ei suflu
s-a cuibărit
în palma destinului.
în culorile ninsorilor
mai chem
un cuvânt bun
balsam pentru ochii mei
ruginii
fascinaţi
de frumuseţea
zăpezii
când mormanul
de gânduri se revarsă
peste
ce a fost
trist în anul
care s-a dus
sprijinindu-mi gândurile
de inimă cu un surâs
ascuns
sub mască
îmi propun multe
şi simt cum
încet-încet
ne regăsim
pe noi înşine
aşa cum ne ştim.
Cu ochii ațintiți spre strada pustie
amestecând trecut
prezent și viitor
în rânduielile timpului
sortez gânduri
suntem puternici
îmi zic răsfoind
un album
vechi
de familie
cu toate efectele
devastatoare
ale virusului
într-o lume
plină de spaime
și de vești
proaste
când tineri
și bătrâni
mor împreună
într-un colț al sufletului
e
magia Crăciunului
sunetul frunzelor foşnite
( jurnal pandemic )
prin labirintul îngrijorărilor
cotidiene / angrenaţi
în propriile războaie
cu viruşii
învăţăm să ne descoperim
pe noi înşine
aşa cum suntem
cu bune
şi cu rele
în lumina
aerului geros
foşnetul frunzelor
purtate de vânt
îmi întăreşte convingerea
că de-acum încolo
viaţa
va fi
diferită.
în zorii zilei
(jurnal pandemic)
liniştea casei
şi mireasma cafelei
de dimineaţă
aprind în inima mea
acea sclipire
de siguranţă
şi fericire.
pe eşafodul zilei
(jurnal pandemic)
îmi tremură genunchii
cuvintele toate
s-au risipit
între pleoapele
toamnei
când se vă înteţi frigul
şi zăpada o să acopere
totul
asemeni
unui covor
moale de lână
aparţinătorii
vor venii să identifice
morţii
aliniaţi
în containerele
înşiruite
pe stadion.
