(jurnal pandemic)
sub acest cer
aerul cu miros
proaspăt
se ridică sfios
din pământ
mugurii câmpului
dospesc
sub glie în liniştea
ademenitoare
înspre poalele dealului
într-un bob
de fericire
inima păşeşte
pe vârfuri
urmărind o spirală
de aer
număr
din priviri
clipa
în care
vor înmiresma
aerul
triluri
de păsări.
Hideaga 
Ți-am spus eu că se vede luminița de la capătul tunelului. 🙂 Mulțumesc pentru aceste versuri pline de speranță. ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc frumos pentru comentariu , nu ştiu dacă mai există vreo luminiţă , nu ştiu dacă tunelul mai are vreun capăt . Spun asta pt că uite n-am scăpat bine de pandemie că vin alte bumeranguri care ne lasă fără aer , ieri când am primit factura de energie electrică , am crezut că o iau razna ; e de zece ori mai mare decât precedenta , urmează cea de la gaze, apă şi celelalte utilităţi. Nu ştiu ce va fi , cred că ar trebui să avem nervi de oţel să putem face faţa tuturor şocurilor la care suntem supuşi zilnic. Bine că există poezia !!!
ApreciazăApreciază
❤️ Da, ne așteaptă vremuri grele… Curaj!
ApreciazăApreciat de 1 persoană