ce mai lume

haioasă
aş spune preşedintele
ne informează prin comunicate
transmise pe facebook
despre cum stăm

cu treburile ţării
tot on-line poţi
să cumperi o groază
de produse la cele
mai bune preţuri
s-ar zice

dacă vrei prieteni
e simplu se rezolvă
on-line

şi tot reţelele de socializare
te ajută să ţii legăturile
cu familia

ieri spre exemplu
o cunoştinţă de-a mea
în culmea fericirii
m-a sunat

aflase de pe facebook
i se logodise feciorul.

port cu mine

ghirlandele de cuvinte
din care pot construi
orice

le port cu mine visuri
adunate în cufărul
inimii

fluturând lumina
se rotesc în gând
sănătos

respiră
prin plămânii mei
aerul plin

de miresmele liliacului
în bătaia vântului

risipind peste tot

petale arse
de soare .

Odinioară

de sărbători
inima casei torcea
aşezaţi fiecare pe locul ştiut
toată familia

din blidele bune
savuram
mâncarea
cu linguri de argint
în licărul amiezii

miresme pline
de linişti
împletind
rugăciunea moştenită

binecuvântează Doamne
casa aceasta
bucatele acestea
acum
si-n vecii
vecilor Amin.

îmi trag sufletul

tălpile desculţe
au miros de ploaie verde
şi pământ bun
roditor
pentru fiecare vis

nu cerşesc
chiar dacă m-am aşezat
pe treptele catedralei
pline de petalele
florilor de liliac
purtate de vânt

pe coală albă
îmi trag sufletul
dezgropând cuvântul
primit
moştenire.

dragul meu Dumnezeu

rostindu-ţi numele
şoptit inima
tatuată
cu fericire

în rugă
fierbinte se înroşeşte
şi tremură
toată

cu palmele
împreunate

înălţate
înspre cer
sunt doar

o amprentă
de viaţă
şi asta
se întâmplă
zilnic.

când evadezi dintr-o lume în cealaltă

să nu crezi
că poemul tău
o să slujească la ceva
acum

e o vreme
când poezia
nu mai e
la căutare
poate

doar tu
recitindu-l
dimineaţa la o cafea
cu creionul în mână

o să găseşti
că ai mai putea
schimba ceva
pe ici
pe colo.

Opriţi grandomania

stopaţi construirea de catedrale
prea mulţi prelaţi
buhăiţi
prea avari

prea multe biserici
prea puţină credinţă

prea mulţi necăjiţi
şi prea multă boală

să construim cămine
pentru bătrâni
şi case
pentru copiii orfani
cantine sociale
pentru sărmani
spitale
să construim

grădiniţe şi
şcoli.

azi [nu mai sunt]

nu mai sunt
copila cu părul scurt
care purta breton
cordeluţă

şi număr matricol
pe uniforma şcolară
nu mai sunt

nici adolescenta
timidă cu plete în vânt
veşnic grăbită
să prindă autobuzul
care o ducea
înspre şcoală
azi

azi nu mai sunt
doar inima
prinsă în ghearele vieţii
a rămas aceeaşi poartă
deschisă

spre lucruri bune
la nesfârşit.

din iubire se naşte lumina

de sub fruntea mea
pământeană
dincolo de visare

gândul bun
crescut din ţărâna inimii
se înalţă lăstar
apoi copac

cu ramuri răsfirate
spre lume

înflorind
miresmele lui purtate
pe aripi de înger
sunt leacuri

pe malul luminii
născătoare
de linişte

şi pace.

înscrisuri pe cruci

anul acesta se poartă
înscris pe cruci
anul generaţiei mele

este o modă ciudată

tresar la fiecare
dangăt de clopot
ce sună a jale

cu un suspin adânc
singuri
ne ducem
pe rând fiecare

aşa cum
singuri venirăm

pe lume.