prin crăpăturile gândului
vorbele nu mai sunt
decât nişte frunze
îngălbenite de vreme
e toamnă
şi iar inventăm
refugii unde să mai putem
respira
tandru
fără încrâncenare
timpul
ne învârte
în palma destinului
ocolind toate
disperările posibile
într-o doară
în aşteptarea unui curcubeu
acelaşi ticăit de ceas
îmi răsună
în inimă.
Hideaga 