ultimul oftat al frunzelor care cad(jurnal pandemic)

într-o lume plină
de lacrimi
cu speranţă
infinită

întind mâinile
şi-mi aşez pe frunte
coroniţa împletită
din florile toamnei

cât cuprind
cu ochii
îmbrăţişez
priveliştea arămie

purtând pe buze
sâmburele
de adevăr
şi orele nesfârşite

cu miresme

într-un asfinţit
de toamnă.

5 gânduri despre „ultimul oftat al frunzelor care cad(jurnal pandemic)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s