suntem ostaticii timpului nostru

vântul
fără suflu
rătăcit
în pletele mele

adânceşte tristeţile
şi amărăciunea
acestei toamne

patria mea
şi-a îmbrăcat
în giulgiul morţii
timpul

în jur e o spaimă
cumplită
care într-o zi
o să
treacă

între buzele mele
cuvintele
tremurânde
îşi caută echilibrul

mi-ai cerut să scriu
un poem
despre ţară

şi uite

ce a ieşit.

2 gânduri despre „suntem ostaticii timpului nostru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s