vremea îşi flutură amintirile

în unduire drumul meu
a rămas acelaşi
fidel visului
celui dintâi

citesc ascultând
ritualul straniu al vântului
un roi de gânduri
îmi flutură

pe la urechi zgomotoşi
ochii mei două păsări
grăbite surâzând
îşi potolesc
setea răsfoind cartea
aşezată pe genunchi

între mine
şi tăcerea mea

adevărul
şi
înţelepciunea

adăpostite
în carte.

Reclame

zgomotul lucrurilor

cu miresme proaspete
dimineaţa îşi revarsă
vălul strălucitor
peste lumea

în care se întâmplă că
unii mai vin pe lume
alţii mai pleacă
din lume

cu ochii încărunţiţi
de frământări
fără a se plânge
omul bun face treabă

în fiecare zi
zgomotul lucrurilor
însufleţeşte
nimicurile

semn că

încă
suntem.

la timpul prezent

în anotimpul viscolit
dimineaţa vine
cu paşi zglobii
tandră
clipind
genele cerului

cu ghiocei albi
la tâmple
îmi iau libertatea
să-mi scot visele
din buzunarele
inimii

gândul meu
aleargă prin verdele
care dă viaţă pământului
strigând
cât poate
de tare

hai vino
primăvară

te aştept.

împotrivindu-ne vremurilor

în căutarea liniştii
de sărbători
plecăm
pe drumuri troienite

spre destinaţii
ce ne oferă
tot felul
de surprize

cu muzica
lui Clayderman
în inimă încălzesc
ţurţurii care mi se lipesc
în plete

aş vrea să fiu
la celălalt
capăt
al Pământului
unde
ca o piatră
tăcută

să aştept
să aştept poate
un nou an
sau poate
o altfel de lume

mai responsabilă

poate .

doza de fericire

cu paşaportul spre fericirea
din inimă în aurul
speranţei
mă regăsesc

şi mă pierd într-un soi de linişte
la gândul că nicio toamnă
nu vine fără vălul
de ceaţă

trag cu emoţie aer
în piept

într-un surâs
îmi cuprind
umerii cu mâinile

amândouă.

stăruitor enumăr în gând

cu gustul libertăţii
pe buze
am crescut
în pântecul vieţii
o umbră
de nădejde

speranţa
că într-o bună zi
lacrima ce-mi arde
ochiul
obosit
va înflori
cuvântul adevărului

fără glas
într-un repetir
obsesiv
enumăr în gând
preasfântă
rugăciunea

dă-ne nouă doamne
puterea
să curăţăm
ţara

de hoţi.