stăruitor enumăr în gând

cu gustul libertăţii
pe buze
am crescut
în pântecul vieţii
o umbră
de nădejde

speranţa
că într-o bună zi
lacrima ce-mi arde
ochiul
obosit
va înflori
cuvântul adevărului

fără glas
într-un repetir
obsesiv
enumăr în gând
preasfântă
rugăciunea

dă-ne nouă doamne
puterea
să curăţăm
ţara

de hoţi.

Anunțuri

în umbra înţelepciunii

 sub pâlcuri de raze

 purtăm în ochi

 lumina

 izvoarelor cristaline

 cu dragoste

 am cuprins

 infinitul  în inimi

 arzând

 ca o flacără vie

 arşiţa verii

 dezmiardă

 fruntea asudată

 în umbra înţelepciunii

 dăm bineţe

 zborului

 zilnic

 între noi

 doar  emoţia

amprentând

vieti .

paşii se pierd

o risipă de splendoare
e verdele
câmpului

cu cântecul vieţii
răstignit
în cuibarul inimii

pe uliţi de soare
prin colbul fierbinte
desculţ

gândul meu
atinge necuprinsul

în casa de la ţară
făcându-mi veacul
respir
suave miresme

şi mâine
la fel

ca azi.

păşind pe Steaua Noastră

în anotimpuri
aproape identice
ne scăldăm
clipele

zi după zi
mintea
îmi meştereşte
cu pricepere visurile

cu gândul
la bucata asta de lume
numită
Pământ

ochii mei
clipocesc
în labirintul căutării

pe Steaua asta
a noastră norocoasă
păşesc
dinspre viaţă

spre …viaţă.

se sparge de ziuă

dimineaţa poleită
cu soare răsuflă
uşurată

iile verii
mirifice
fredonând simfonii
printre genele
zilei întredeschise
plimbă lumina

boabe de aur
peste obrajii
pământului

din adâncul inimii
în jurul vieţii
începe

o forfotă.