şi mă pierd într-un soi de linişte
la gândul că nicio toamnă
nu vine fără vălul
de ceaţă
trag cu emoţie aer
în piept
într-un surâs
îmi cuprind
umerii cu mâinile
amândouă.
cu gustul libertăţii
pe buze
am crescut
în pântecul vieţii
o umbră
de nădejde
speranţa
că într-o bună zi
lacrima ce-mi arde
ochiul
obosit
va înflori
cuvântul adevărului
fără glas
într-un repetir
obsesiv
enumăr în gând
preasfântă
rugăciunea
dă-ne nouă doamne
puterea
să curăţăm
ţara
de hoţi.
nu este
unul sofisticat
este chiar
o formă de uimire
a tot ceea ce suntem
a tot ceea
ce sunt.
cu cântecul vieţii
răstignit
în cuibarul inimii
pe uliţi de soare
prin colbul fierbinte
desculţ
gândul meu
atinge necuprinsul
în casa de la ţară
făcându-mi veacul
respir
suave miresme
şi mâine
la fel
ca azi.
zi după zi
mintea
îmi meştereşte
cu pricepere visurile
cu gândul
la bucata asta de lume
numită
Pământ
ochii mei
clipocesc
în labirintul căutării
pe Steaua asta
a noastră norocoasă
păşesc
dinspre viaţă
spre …viaţă.
iile verii
mirifice
fredonând simfonii
printre genele
zilei întredeschise
plimbă lumina
boabe de aur
peste obrajii
pământului
din adâncul inimii
în jurul vieţii
începe
o forfotă.
