într-un timp deformat
mestecând din dinţi
parcurg anotimpurile
vieţii grăbită
toc roşii
pentru bulion
pregătesc provizii
pentru iarnă
ziua de odihnă
mă va găsi
în liniştea muntelui
împreună cu ai mei
limpezindu-ne inimile
printre pâlcuri de brazi
şi stânci
aşezate parcă
într-un anume fel
de mâna lui dumnezeu
vom avea răgaz
să despicăm
firul
în patru.
Daca n-o sa mai vina niciodata primavara, imi place ideea ta de iarna molcoma, alaturi de parinti.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos !
ApreciazăApreciat de 1 persoană