( jurnal pandemic)
cu fruntea încreţită
împovărată de atâtea
încercări şi restricţii
pe câmpul nins al vieţii
percep lumea în care
trăim ca fiind
o lume condamnată
la disperare
când nu-ţi mai e
gândul la munca ta
la o carte bună
la agoniseala ta
o lume în care
cu timpul
însingurarea
şi aşteptarea
merg ţinându-se
de mână.
Totul depinde de noi, Lucica. Împodobește bradul, ia-ți un cadou, mergi la coafor… orice te face să te simți bine. Te îmbrățișez cu drag. ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos pentru aprecieri , comentarii , sfaturi . 🎄🎼🎉❤️
ApreciazăApreciază
❤️
ApreciazăApreciază