dincolo de toate

în viaţa noastră
mereu
lipseşte
câte ceva

un semn de întrebare
un răspuns
dincolo
de toate

neliniştile
ce se perindă
prin inimă
asemeni

ticăitului
unui ceas
invizibil
mereu

cădem la pace
cu viaţa
noastră
cu noi

înşine.

Anunțuri

vocea verii plânge

zilnic
îmi recompun gândurile
căutând cu emoţie
zborul

în fiecare aripă de suflet
refac miresmele
din splendoarea
senină
a verii

picurii ploii rupte din cer
se împletesc
printre şoaptele
vântului

în zbuciumul ei
o frunză ruginie
se aşază direct

în pletele mele.

arsurile zilei

cădelnița sfârșitului de vară
trăgând aer în piept
cu o boare răcoroasă
dezmiardă
diminețile

amirosind
a fruct pârguit
glasul tău
foșnește

în preajma lucrurilor
ordinea
pune stăpânire
peste inima
cuprinsă
de-o zarvă

inutilă.