cumsecade

dimineaţa
se deschide
rostogolind
o bucată

de cer
peste marginea
zilei

după atâta
amar de ploaie
cu aceleaşi gesturi
cumsecade

zâmbetul soarelui
mijindu-ţi
ochii

te împinge
în forfota zilei
cu desaga inimii
încărcată

de griji.

Reclame

îmi odihnesc ochii

respirând prin împletiturile
inimii dimineaţa
limpede şi călduţă
de vară

risipeşte
prin toată grădina
aroma prunelor
coapte

singuratică aceeaşi barză
dintotdeauna păşeşte
ţanţoş prin lucerna
înrourată

este ora la care
pisica cea pestriţă
s-a tolănit
pe treptele casei

şi-şi toarce visătoare

bucuria.

în jurul inimii

într-o lumină arsă
împlinirea nădejdii
un amestec
surd
de dorinţi

cutreierând
prin ochiul secundei
îmi reanimează
frânturi de vise

îngândurată
cu paşi mărunţi
caut
printre toate
semnalele
acestei lumi

înţelepciunea
cea de pe urmă
şi de fiecare dată
ochii-mi umezi

pironiţi în orbite
tresar
străpungând
zarea
până
departe.

fără grabă

despre bunătatea
luminii
care ne mângâie
zi de zi
frunţile

uneori liniştite
alteori îmbrobodite
de sudoarea
nemulţumirilor
cotidiene

asemeni unui magician
stiloul aşterne
fără grabă
pe coala
albă doar cinci
cuvinte

nu avem modele
de urmat

de-a stânga
stau hoţii
de-a dreapta
sunt

laşii.

în inimile noastre

un gând
despre un demon
şi toate nimicurile
vieţii

care zile şi nopţi
ne tot răscolesc
înotând inutil în minţile
şi inimile noastre

pentru că noi
am asistat atâta timp
la valul de lăcuste
care au devorat

ţara de aceea
prezentul ne cheamă
să ne adunăm
cu mic cu mare

fără vrajbă
să-l rugăm
pe Dumnezeu

în ultima clipă.