în tot acest timp

n-am ţinut niciodată
un jurnal
dar mi-am adunat
toate gândurile
în sufletul acesta încărunţit
sub troienirile vieţii

tot mai tare
mă îneacă o spaimă
şi tot mai tare simt
cruzimea corbilor
cu ochii aţintiţi
asupra
noastră

în cioc aducând
un fel de durere

înfăşurată
în flamură

roşie.

ca un dar

au început să cearnă zăpezile
cu smerenie foşnesc lemnele
în vatră
fumegând
a iarnă

jarul înroşit
învăluie întunericul odăii
în lumini
şi umbre

în somn
îngerii speranţei
mângâie fruntea
asudată
de neliniştea
nopţii grăbite

aducând fărâma
de bine a visului
o izbândă
fără coşmaruri

cu răsuflarea calmă
şi caldă
între pereţii
sufletului

ca un dar.

nu ne risipim în vorbe

pe înserate
la volanul maşinii pe drumul de ţară
îmi apare dintr-odată
în faţă
turma de oi
într-un şir nesfârşit
ocupând toată şoseaua

la vreo doi metri
în urmă
încercând din răsputeri
să ţină pasul

cărându-şi greoi
povara anilor
încovoiat un bătrânel
cu o bâtă în mână

ar trebui poate să-l dojenesc
pentru că umblă noaptea fără lumină
punând în pericol viaţa lui
şi a animalelor

ajuns în dreptul lui
la gândul că viaţa
ţine la el
mă mulţumesc doar
să-l salut.

cu timpul

cu somnul bulversat
ca o arsură
purtându-ţi
umbra
aducerilor aminte

arunci ochii
pe fereastră

simţi cum frige
cremenea
inimii

descifrând
ţipătul tăcerii
înfăşurat în trupul
ce-l porţi demn
îneci plânsete
jurând

credinţă veşnică

lui Dumnezeu.

simplu

viaţa în spectaculosul ei
bate filmul cu îngerii
cuvântului pe buze
îţi mărturisesc
doamne da

sunt bine
închis în carapacea
timpului meu
îmi fac
cu grijă temele

nu scriu pe ascuns
se întâmplă simplu
responsabil făcând parte
din ordinea tuturor
lucrurilor

chiar dacă ochii
sunt umezi

uneori.

gândurile se duc

îngrijorat
îţi cercetezi chipul
în oglindă
s-a dus tinereţea

ai început să îmbătrâneşti
cam devreme
eşti grizonant
ai riduri
pe frunte

şi umerii obrajilor
sunt căzuţi
iar gândurile
ţi se duc năuce

ochii tăi jucăuşi
doi tăciuni
stinşi astăzi
privind umed

spre nicăieri.