sunetul frunzelor foşnite

( jurnal pandemic )

prin labirintul îngrijorărilor
cotidiene / angrenaţi
în propriile războaie
cu viruşii

învăţăm să ne descoperim
pe noi înşine
aşa cum suntem
cu bune
şi cu rele

în lumina
aerului geros
foşnetul frunzelor
purtate de vânt

îmi întăreşte convingerea

că de-acum încolo
viaţa
va fi
diferită.

Un gând despre „sunetul frunzelor foşnite

  1. Diferită, dar nu neapărat într-un sens rău. După ce rana lăsată de cei care nu mai sunt cu noi se va vindeca, imi închipui că vom trage cu toții niște invățăminte din toată experiența… sau măcar o să ne spălăm pe mâini mai conștiincios.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s