( jurnal pandemic )
prin labirintul îngrijorărilor
cotidiene / angrenaţi
în propriile războaie
cu viruşii
învăţăm să ne descoperim
pe noi înşine
aşa cum suntem
cu bune
şi cu rele
în lumina
aerului geros
foşnetul frunzelor
purtate de vânt
îmi întăreşte convingerea
că de-acum încolo
viaţa
va fi
diferită.
(jurnal pandemic)
liniştea casei
şi mireasma cafelei
de dimineaţă
aprind în inima mea
acea sclipire
de siguranţă
şi fericire.
(jurnal pandemic)
îmi tremură genunchii
cuvintele toate
s-au risipit
între pleoapele
toamnei
când se vă înteţi frigul
şi zăpada o să acopere
totul
asemeni
unui covor
moale de lână
aparţinătorii
vor venii să identifice
morţii
aliniaţi
în containerele
înşiruite
pe stadion.
năpădită de gânduri
strângându-mi buzele
îmi potrivesc masca
pe nas
respir ritmic
puţin decepţionată
adun în cufărul inimii
fiecare clipă
fiecare întâmplare
în haosul lucrurilor
pe cerul zilei se înghesuie
tot mai multe
elicoptere
de la Smurd
răscolindu-mi fiinţa
nu ştiu ce va urma
dar ştiu
cândva
o să-mi amintesc
despre asta.
Hideaga 