în mugurii dimineţii

ochii noștri  mereu aceiași

 ridicând din umeri

 își croiesc

 drum spre imaculat

 fără să le pese

 de goliciunea

 unei clipe

 în mugurii dimineţii

 şipotind  îsi configurează

 eboşa  uitării

 cercetând

 totul cu inima

 cumva  vom ghicii

 locul până unde

 lucrurile bune

 devin

 amintiri .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s