cu inima în brațe planând
cerul de mătase
oftează
între două respirații
îmi port echilibrul
învățând să tac
prin grădinile minții
voci
voci tinere
îngână o melodie
existența noastră
netimpul putinței
de atâta strigăt zadarnic
trebuie
să ai răbdare
dar mai ales
să nu dai înapoi
cu încredere în viață îmbătrânim
împreună ne zbatem
cu dorul de zbor în privirea
rostogolită în gol.
Hideaga 