din ghereta portarului

prin fereastra timpului
privesc adevărul
oricât ar vrea trupul
să stea încovoiat
nu îl las

îl ţin drept
cu umerii
traşi în spate
şi pieptul nainte

din ghereta portarului
ascult ticăitul
existenţei

bucurându-mi privirile
cu verdele crud
al copacilor
ce-şi tremură frunzele
la fiecare adiere

de vânt.