ascult rugăciunea inimii

lăsând gândurile
să se înece
în miresmele verzi
ale câmpului
trezit la viaţă

cu emoţie
cuprinsă de visare
în freamătul lin
al clipei

din labirintul vieţii
istovită mă întorc
la liniştea
regăsită

în cuvânt.

Anunțuri

demersuri

tot mai des
în momentele
petrecute alături de cei dragi
admiţând
că s-ar putea

să nu ne mai ajungă timpul
ne deschidem sufletul
cu o dragoste
dumnezeiască

vorbim
despre rudele
mai apropiate
sau mai îndepărtate

despre gânduri
răscolite şi obiective

localizând cumva
dintr-o singură suflare
urmele
lăsate

unui alt
început.

frecvent

îmi plec genunchii
şi înalţ privirile
bălăngănind
gânduri răbdătoare
ascult
zgomotul vieţii

cu o uşoară nelinişte
din mugurii
speranţei
ţes
broderie
de cuvinte

fără a pierde însă
ritmul .