ecoul din cuvinte
mi-am ţuguiat buzele a sărut
inundând cu iubire
seninul zilei
zâmbitori mugurii
arborelui de magnolie
crescut la rădăcina
unei clădiri
pe lângă care trec
zilnic
revărsându-şi căldura
în aerul proaspăt
îmi umplu
sufletul
cu lumina lor
verde.
parfumul zilei
e una din clipele
acelea care
îmi inundă gândurile
de bucurie
jucăuşi ochii mei
hoinărind pe uliţa
satului cu ghiocei
la purtător
savurează parfumul
zilei
închid ochii
şi-mi spun
e primăvară
oameni buni .
frecvent
îmi plec genunchii
şi înalţ privirile
bălăngănind
gânduri răbdătoare
ascult
zgomotul vieţii
cu o uşoară nelinişte
din mugurii
speranţei
ţes
broderie
de cuvinte
fără a pierde însă
ritmul .
baie de soare
cu o sete stranie
bucăţi de cer
îndrăgostite
deschid larg
porţile
primăverii
nerăbdătoare
radiind iubire
încolţesc
seminţele
speranţei
o certitudine
venită
dinspre
firul de iarbă
făcând
echilibristică
printre
zăpezi.
într-un colţ de gând [ primăvara ]
aproape năvalnic
dimineaţa
şi-a ridicat storurile
să adulmece
roua tăcerilor
adunate în inimă
aceste triluri de păsări
învăluite în ceţuri
una câte una
revin acasă
dând târcoale împrejurimilor
puţin răguşit
glasul meu
făcând reverenţe
în stânga şi-n dreapta
salută
ducând
mâna la gură
încet.
pe sârma vieţii
la ora asta
în stradă cu toţii repetă
aceleaşi cuvinte
eu alături de ei
îmi revendic dreptul
de a fi drept
de dreapta
dezgustat
de toate sfidările
celor care
în miez de noapte
au motroşit legi
pentru a-şi albii
cazierele
lor şi acoliţilor lor
mărşăluind prin Iaşi
cu biletul de patruzeci de lei
în buzunar
prezentul
ca un zbor se prelinge
pe holurile imense
la Palatul Culturii
fâlfâind din aripă
învăluită într-o lumină
misterioasă
o muzică dragă
îmi poartă gândul
în pas de dans
în rânduielile muzeului
unde stau drept mărturie
trainică despre trecutul
şi prezentul neamului
obiecte adunate
de-a lungul vremii
în sala
în care cândva
se ţineau şedinţele
de judecată
ating cu buricele degetelor
biblia
rostind
absorbit
ca o spovadă
jur.
tremurând pe o margine de cuvânt
cu degetele inimii
scriu cuvinte
descifrate
din cântecul
lent
al fericirilor toate
adunate din stropii
mărunți ai gândului
bun
precum un clinchet
de lumină
încălzind aerul tare
plin de așteptări
pe un ger năprasnic
care îmi face inima
mică
mică de tot.
cuvânt de sărbătoare
tandru sufletul
cu o aură nouă
îşi regăseşte
respiraţia
nu ştim
cât vom poposi
fiecare prin gările
vieţii
fulgul speranţei
alb
în palma caldă
din secundă-n secundă
se transformă
în lacrimă
aducând pe buze
cuvânt de sărbătoare
amirosind
a colind
copilărie
cozonaci
şi zăpezi.
Hideaga 