într-o lume plină
de lacrimi
cu speranţă
infinită
întind mâinile
şi-mi aşez pe frunte
coroniţa împletită
din florile toamnei
cât cuprind
cu ochii
îmbrăţişez
priveliştea arămie
purtând pe buze
sâmburele
de adevăr
şi orele nesfârşite
cu miresme
într-un asfinţit
de toamnă.
de-ar alerga fericirea
printre stropii de ploaie
pe câmpul ruginiu
al toamnei
parfumul ei
ne-ar stâmpăra visele
alungând temerile
legate de pandemia
pe care o ducem
în spinare
de mai bine
de-un an
de-ar alerga fericirea
printre stropii
de ploaie
melancolică
înfăşurată
în bătăile inimii
aş aştepta-o
în grădină
ascultând
foşnetul
copacilor
goi.
Printre picurii de rouă
(jurnal pandemic)
dimineaţa
în grădină
îmi port paşii agale
printre copacii
ce-şi leapădă
frunzele
la picioarele
noastre
boabele de rouă
şi aerul bun
răcoros
în armonie
cu cântatul cocoşilor
din zori
mă duc cu gândul
spre lumea
fermecată
a
copilăriei fără griji
pe care
o port
în suflet.
Hideaga 