admir ploaia
care-mi bate
în geam
cu paşi timizi
caut ceva
prin casă
vreau să nu tulbur
dansul ploii
care-şi spune
povestea
pic pic
cuminte legănându-se
ca o dragoste
domolind
cadenţa tăcerilor
subconştientul
îşi face loc
în mintea
conştientă.
admir ploaia
care-mi bate
în geam
cu paşi timizi
caut ceva
prin casă
vreau să nu tulbur
dansul ploii
care-şi spune
povestea
pic pic
cuminte legănându-se
ca o dragoste
domolind
cadenţa tăcerilor
subconştientul
îşi face loc
în mintea
conştientă.
în miez de vară
cu un surâs
în liniştea serilor
cu miros de lavandă
opresc clipa
de linişte şi
lumină
lângă inima
obosită
a cuvintelor mele
păianjenul
nopţii
îşi ţese pânza
auzul
percepe ecoul
unui vânticel
cuminte
de iulie.
privind un fluture
sau o petală de floare
ajutând vreo persoană
mai în vârstă
să treacă strada
admirând un răsărit
sau un asfinţit de soare
învăţ să fiu fericită
dăruind
iubire
celor din jur
departe de zgomotul
oraşului
între
micile mele
înfrângeri
strălucesc
prin victorii.