răscolind liniștea

noapte de noapte
prin hornurile caselor
răsuflă zumzetul
vieții cu ochii închiși

mi-am așezat sufletul
în palma destinului
fără să mă tângui
fără să mă plâng

viața trece peste noi
cu fața mușcată
de ger
și inimă bună

trec în revistă
amintirea
vremurilor în care
pe o vreme ca asta

cu obrajii îmbujorați
printre troieni
modelam
oameni albi

din zăpadă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s