răscolind liniștea

noapte de noapte
prin hornurile caselor
răsuflă zumzetul
vieții cu ochii închiși

mi-am așezat sufletul
în palma destinului
fără să mă tângui
fără să mă plâng

viața trece peste noi
cu fața mușcată
de ger
și inimă bună

trec în revistă
amintirea
vremurilor în care
pe o vreme ca asta

cu obrajii îmbujorați
printre troieni
modelam
oameni albi

din zăpadă.

Reclame

mă umplu de lumină

respirând aerul
care îmi dă puterea
s-o iau mereu
de la capăt

fără gânduri ascunse
ca într-un canon
al purificării
prin geam privesc

ochiuri de ploaie
stranii și reci
și oarecum
melancolică
aștept
să ningă
năvalnic

peste tenebrele
vieții.