doza de fericire

cu paşaportul spre fericirea
din inimă în aurul
speranţei
mă regăsesc

şi mă pierd într-un soi de linişte
la gândul că nicio toamnă
nu vine fără vălul
de ceaţă

trag cu emoţie aer
în piept

într-un surâs
îmi cuprind
umerii cu mâinile

amândouă.

Anunțuri

promite-mi

îngăduitori ochii mei
pironiți în orbite
sunt incapabili
să perceapă

infernul
ca o negură
peste pleoapa
molcomă
a pământului

spulberat de vânt
îngroapă totul
în ploi și-n furtună
rupând și dezrădăcinând
copaci

striveşte acoperișuri
și oameni
azvârlind
tot felul de lucruri

prin grădini
prin curți
peste tot
abătut mă cufund
în liniştea
de după furtună
şi mă rog ţie

promite-mi Doamne
că într-o zi iubirea

va fi

vocea verii plânge

zilnic
îmi recompun gândurile
căutând cu emoţie
zborul

în fiecare aripă de suflet
refac miresmele
din splendoarea
senină
a verii

picurii ploii rupte din cer
se împletesc
printre şoaptele
vântului

în zbuciumul ei
o frunză ruginie
se aşază direct

în pletele mele.