aşa dintr-odată

desluşesc
în cântecul nopţii
sunetul
sinistru
al bufniţei

cu sufletul omenos
ridic din umeri
a neputinţă

şi-mi trec
prin minte
tot felul de lucruri
ciudate

bunăoară
gândul
că aş putea rămâne
aşa dintr-odată
fără suflare

îmi dă fiori.

Anunțuri

arsurile zilei

cădelnița sfârșitului de vară
trăgând aer în piept
cu o boare răcoroasă
dezmiardă
diminețile

amirosind
a fruct pârguit
glasul tău
foșnește

în preajma lucrurilor
ordinea
pune stăpânire
peste inima
cuprinsă
de-o zarvă

inutilă.

stăruitor enumăr în gând

cu gustul libertăţii
pe buze
am crescut
în pântecul vieţii
o umbră
de nădejde

speranţa
că într-o bună zi
lacrima ce-mi arde
ochiul
obosit
va înflori
cuvântul adevărului

fără glas
într-un repetir
obsesiv
enumăr în gând
preasfântă
rugăciunea

dă-ne nouă doamne
puterea
să curăţăm
ţara

de hoţi.

în umbra înţelepciunii

 sub pâlcuri de raze

 purtăm în ochi

 lumina

 izvoarelor cristaline

 cu dragoste

 am cuprins

 infinitul  în inimi

 arzând

 ca o flacără vie

 arşiţa verii

 dezmiardă

 fruntea asudată

 în umbra înţelepciunii

 dăm bineţe

 zborului

 zilnic

 între noi

 doar  emoţia

amprentând

vieti .