paşii se pierd

o risipă de splendoare
e verdele
câmpului

cu cântecul vieţii
răstignit
în cuibarul inimii

pe uliţi de soare
prin colbul fierbinte
desculţ

gândul meu
atinge necuprinsul

în casa de la ţară
făcându-mi veacul
respir
suave miresme

şi mâine
la fel

ca azi.

păşind pe Steaua Noastră

în anotimpuri
aproape identice
ne scăldăm
clipele

zi după zi
mintea
îmi meştereşte
cu pricepere visurile

cu gândul
la bucata asta de lume
numită
Pământ

ochii mei
clipocesc
în labirintul căutării

pe Steaua asta
a noastră norocoasă
păşesc
dinspre viaţă

spre …viaţă.

se sparge de ziuă

dimineaţa poleită
cu soare răsuflă
uşurată

iile verii
mirifice
fredonând simfonii
printre genele
zilei întredeschise
plimbă lumina

boabe de aur
peste obrajii
pământului

din adâncul inimii
în jurul vieţii
începe

o forfotă.

supuşi mereu încercărilor

judecând lucrurile
cu blândeţe
suflarea caldă
a zilelor
de vară
îşi varsă mirul
peste inimile
noastre

căuşul palmelor
se adânceşte în iubirea
învăţată

din zvâcnirile sângelui
în ziua în care
liniştea
din gânduri
adie precum zefirul

o mireasmă
numită
statornicie

numită
încredere.