prin fereastra timpului
privesc adevărul
oricât ar vrea trupul
să stea încovoiat
nu îl las
îl ţin drept
cu umerii
traşi în spate
şi pieptul nainte
din ghereta portarului
ascult ticăitul
existenţei
bucurându-mi privirile
cu verdele crud
al copacilor
ce-şi tremură frunzele
la fiecare adiere
de vânt.
Hideaga 
très joli texte…Bonne journée
ApreciazăApreciat de 1 persoană