în miezul zilei

la ceasul amiezii
corzile sufletului
în scârțăitul zăpezii
sfidează cu îndrăzneală
gerul

o certitudine
nespulberată de timp
când ochii-mi strălucesc
febrili
în vacarmul ninsorii

fără să bănuiesc
zâmbetul meu
pierdut sculptează
în adâncul inimii

raze fierbinți
ce-mi poartă gândul
prin nordul meu
din vis

în vis.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s