ca un dar

au început să cearnă zăpezile
cu smerenie foşnesc lemnele
în vatră
fumegând
a iarnă

jarul înroşit
învăluie întunericul odăii
în lumini
şi umbre

în somn
îngerii speranţei
mângâie fruntea
asudată
de neliniştea
nopţii grăbite

aducând fărâma
de bine a visului
o izbândă
fără coşmaruri

cu răsuflarea calmă
şi caldă
între pereţii
sufletului

ca un dar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s