cu timpul

cu somnul bulversat
ca o arsură
purtându-ţi
umbra
aducerilor aminte

arunci ochii
pe fereastră

simţi cum frige
cremenea
inimii

descifrând
ţipătul tăcerii
înfăşurat în trupul
ce-l porţi demn
îneci plânsete
jurând

credinţă veşnică

lui Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s