Îmi potolesc inima

vorbesc cu tine aşa cum aş vorbi
cu mine însămi despre satul
fără prihană

liniştea scobită adânc
în tăcerea pietrelor
mă ţine aici
cu speranţe
îmi luminează
amintirile

e sfârşitul lui august
şi toamna

bate la uşă cu fructe coapte
şi miere cu arome
de mentă
şi cimbrişor

să aprindem
o lumânare îţi zic
pentru sufletele
celor ce odihnesc

în cimitirul
din mijlocul satului.

Anunțuri

Un gând despre „Îmi potolesc inima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s