îmi trag sufletul

tălpile desculţe
au miros de ploaie verde
şi pământ bun
roditor
pentru fiecare vis

nu cerşesc
chiar dacă m-am aşezat
pe treptele catedralei
pline de petalele
florilor de liliac
purtate de vânt

pe coală albă
îmi trag sufletul
dezgropând cuvântul
primit
moştenire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s