sfinţenia noastră

şi totuşi
în această dimineaţă
sfinţenia noastră

o aură
printre întâmplările
vieţii e aici
se plimbă

alergând pe străzi
murmură
cântă
suspină şi

se întristează
uneori
am impresia că

a mai îmbătrânit
cu duioşie îmi aduce aminte

cât eram de naivi
cât eram
de cuminţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s