ochii noștri mereu aceiași
ridicând din umeri
își croiesc
drum spre imaculat
fără să le pese
de goliciunea
unei clipe
în mugurii dimineţii
şipotind îsi configurează
eboşa uitării
cercetând
totul cu inima
cumva vom ghicii
locul până unde
lucrurile bune
devin
amintiri .
Hideaga 