Sub o arcuire de cer

păstrez  agăţat

în cuierul sufletului

gândul meu albastru pentru oamenii

oameni

cu noaptea înfăşată pe trup

ca o candelă aprinsă / ruga mea mută /

stârneşte un murmur al inimii

ghemuit în mine

nu cer

visez  sub o arcuire de cer

o lume  fără  războaie

conflicte / vărsare de sânge

o lume care să nu frângă

mugurii de speranţă

şi zborul

din ochii miraţi

de copil.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s