sârmă ghimpată

în oraşul ca un cuptor
încins pietrele arse
cerşesc ploaia

înfierbântat asfaltul
sfârâie sub roţile
bolizilor grei

cu spaima unui copil
respir aerul plin
cu vapori de bitum
în cerul gurii
am gustul dulceag

îmi zboară prin suflet
un gând de demult
să părăsesc oraşul acesta
de sârmă ghimpată

rătăcind în voie
pe drumul de ţară
desculţ să mă plimb
prin colţul ştiut
al grădinii de acasă

cu tălpile goale
înfăşate în răcoarea
pământului .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s