aprind o lumânare

Mă înfioară de fiecare dată
drumul pe lângă cimitir
îmi simt inima cum vrea să spargă pieptul
păşesc pe vârfuri
să nu stânjenesc şoaptele îngerilor
şi somnul celor plecaţi dintre noi
un gând straniu
pentru că
ei în cuminţenia lor nici nu mai respiră

aprind o lumânare
pios omagiu
pentru cei ce nu mai sunt

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s