cu îngăduinţă

poate că azi
nu mai contează
faptul că în clasa întâi
mă durea mâna
nu puteam să scriu
patru pagini de bastonaşe
într-o oră
aşa cum ne pretindea
tovarăşa învăţătoare
care mă muştruluia
de fiecare dată
nu că n-am scris caligrafic
ci pentru faptul că
n-am terminat
de scris
acum când
aştern pe hârtie aceste rânduri
îmi privesc cu îngăduinţă
umbra mâinii
cum se răsfrânge
pe coala albă şi simt
în tăcerea ei
acea nemulţumire
nu că nu scriu caligrafic
ci pentru că
nu scriu
tot.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s