ţăranii

suntem lucrători ai pământului

ţărani

din tată-n fiu

crucea pe care-o purtăm

din lemnul vieţii

ca iubirea

creşte

în inimă

piciorul încălţat cu opinci

ori desculţ în straie albe

din pânză de in

ţesută-n războiul din tindă

coasa şi furca sprijinite

pe umărul stâng

traista cu slană şi ceapă

agăţate în furcă

cu inima împăcată

asudăm pe ogor zi de zi

storcând mierea din fagurele

pământului

doar uneori

în serile târzii

prin volbura sufletului

se mai aude din cruce un scârţâit

mărunt …

al morţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s